Filmele ştiinţifico-fantastice se bucură de o atenţie din ce în ce mai mare în ultimii ani, lucru dovedit de numărul tot mai mare de oameni care merg la cinema pentru acestea sau care le urmăresc pe internet şi, în mod evident, de încasările tot mai mari ale filmelor din această categorie.
Succesul de care se bucură acest gen se datorează actorilor tot mai cunoscuţi care sunt distribuiţi în aceste filme; creşterea calităţii efectelor speciale, dar şi despre o diversitate a surselor de inspiraţie, dar şi a temelor abordate. Ultima decadă a surprins un număr mare de filme cu un substrat filozofic complex, care îi fac pe privitori să mediteze profund la temele propuse şi modul în care acestea au fost abordate. Slashfilm a creat o listă cu zece cele mai bune filme SF din ultimul deceniu care te fac să gândeşti profund.
Acest film care a fost lansat în anul 2018 reprezintă o adaptare a romanului cu acelaşi nume semnat de către Jeff Vandermeer şi urmăreşte povestea personajului Lena, jucat de către Natalie Portaman.
În acest film, Lena se află în căutarea unui leac pentru boala soţului său într-o zonă geografică controlată de către extratereştri şi din care nimeni nu ar putea să scape. La nivelul analizei simbolice, criticii sunt de părere că atât cartea, cât şi filmul, reprezintă un studiu asupra fiinţei umane şi asupra modului în care diferitele noastre experienţe ne formează sau, mai bine zis, ne deformează, dacă este să luăm în calcul tema generală a tendinţei spre autodistrugere a fiinţei umane prezentă în film.
Franciza Mad Max a fost lansată în anul 1979, cuprinzând iniţial trei filme care l-au avut ca protagonist principal pe Mel Gibson, care au intrat în cultura pop contemporană. În anul 2015, a fost lansat cel de al patrulea film al seriei, avându-l ca protagonist pe Tom Hardy, acest preluând rolul lui Max Rockatansky, un fost poliţist care se aventurează prin pustiul unei lumi post-apocaliptice.
Plasat într-o lume în care lipsesc condiţiile minime pentru viaţă şi în care războiele se poartă chiar şi pentru apă, filmul tratează tema supravieţuirii şi surprinde diferite strategii pentru a supravieţui într-o lume deloc prietenoasă. Pornind de la tiranul Joe Nemuritorul, care îşi ţine sub control supuşii cu ajutorul apei la care are acces; ajungând la Max, fostul poliţist care este prins în acţiune fără a vrea sau ajungând la Imperator Furiosa, care le ajută pe concubinele lui Joe să fugă; toate persoanjele arată diferite moduri în care oamenii se adaptează la condiţii extreme.
Acest film este o adaptare a romanului „Povestea vieţii tale”, scris de către Ted Chiang, şi prezintă povestea sosirii pe Pământ a 12 nave extraterestre şi a eforturilor depuse de către sr. Louise Banks, expertă în lingvistică, de a comunica cu aceştia din partea guvernului american.
La nivel simbolic, această poveste se dovedeşte a fi una despre dragoste, regizorul surpinzând o serie de forme ale acestui sentiment: pornind de la dragostea romantică, ajungând la ataşamentul faţă de un partener care a trecut în nefiinţă şi ajungând la dragostea faţă de propriul copil. De asemenea, tema dragostei este subordonată unei teme mai mari, cea a comunicării, extratereştrii devenind astfel un simbol al diferenţelor pe care le putem percepe faţă de persoanele cu care nu împărtăşim aceeaşi pregătire, mediu cultural sau păreri despre lume.
Acesta este un film independent britanic cu un puternic substrat psihologic, regizat de către Alex Garland. În acest film, programatorul Caleb Smith este invitat de către miliardarul excentric Nathan Bateman pentru a administra testul Turing androidului Vikander. Acest test a fost creat de către Alan Turing şi îşi propune să afle dacă maşinile de calcul (n.r. inteligenţa artificială) pot fi programate astfel încât să accepte întrebări sub forma limbajului natural şi să răspundă în mod rezonabil.
Ex Machina pleacă de la nişte întrebări extrem de dure, la care încă noi ca societate umană încă nu am avut răspuns: „Este conştiinţa suficientă pentru a fi considerat uman?” şi „Este moral să creezi viaţă pentru a ca apoi să fie sacrificată?”.
Acest film SF din 2014, care o are ca protagonistă pe Scarlett Johansson, este bazat, într-o mică măsură, pe romanul cu acelaşi nume publicat în 2000 de către Michel Faber. Conform criticilor, acest film a transformat atât genul SF, cât şi cinematografia datorită modului în care au fost filmate unele scene şi jocul actoricesc.
Povestea de la suprafaţă a filmului este cea a unei femei care seduce şi omoară bărbaţi. Totuşi, modul în care efecte vizuale sugerează că au loc aceste acţiuni i-a făcut pe critici să ajungă la părerea că personajul interpretat de către Scarlett Johannsson este o „maşinărie” care a scăpat de sub control şi care a luat o formă umană pentru a înţelege natura umană. Regizorul filmului explică faptul că a intenţionat ca filmul său să surpindă aspectele experienţei umane şi mai puţin cele ale experienţei de gen sau rasiale.
Filmul urmăreşte povestea lui Ryan Stone, o astronaută expertă în inginerie biomedicală care trebuie să se întoarcă pe o staţie spaţială înainte de a rămâne fără oxigen. Mare parte din acest film se concentrează pe experienţa acestui personaj, de acea, filmarea adesea este realizată dintr-o perspectivă personală.
Reîntoarcerea la siguranţa navei, dar şi evenimentele care au îndepărtat-o pe astronaută au fost interpretate de către critici ca fiind adversităţile pe care le putem întâlni în viaţa de zi cu zi. În aceste condiţii, capacitatea de a persisita, de a improviza şi antrenamentul de care dă dovadă Stone reprezintă diferite strategii pe care le putem avea în faţa evenimentelor neprevăzute.
În acest film, SF britanic au jucat doi actori care, în prezent, fac parte din distribuţiile a două dintre cele mai cunoscute tituluri ale genului. Mai exact, John Boyega joacă un rol important în noua trilogie „Star Wars”, în timp ce Jodie Whittaker joacă în prezent rolul Doctorului în Doctor Who, cel mai longeviv serial ştiinţifico-fantastic.
Acest film se concentrează pe povestea unei găşti de cartier care încearcă să se protejeze în faţa invadatorilor extratereştri şi în ciuda numerelor mici din box office, criticii s-au arătat încâtaţi, apreciind combinaţia dintre SF, comedie şi horror a regizorului.
Acest film prezintă povestea unui grup de infractori care sunt trimişi pe o navă care se îndreaptă către o gaură neagră şi care participă la o serie de experimente legate de identificare unei noi surse de energie.
Natura personajelor face ca acest film să fie saturat cu diferite forme de violenţă, care reprezintă o manifestare a substratului filozofic: al căderii în delir şi în neant.
Această comedie neagră regizată de către Boots Riley este o critică a stării sociale şi economice în care se află lumea actuală, prezentată prin povestea unui tânăr de culoare care pentru a creşte numărul de vânzări pe care le făcea decide să folosească un accent care să îl pară caucazian pentru cei cu care intră în contact la telefon.
Aniara este un film scris şi regizat de către Pella Kågerman şi Hugo Lilja şi reprezintă o adaptare a poemului cu acelaşi nume scris e către poetul suedez Harry Martinson.
Plasat într-un viitor distopic, în care Pământul este abandonat din cauza încălzirii globale, iar populaţia emigrează în masă către Marte, filmul urmăreşte povestea unei nave de refugiaţi care întâmpină o serie de probleme care transformă o călătorie de trei săptămâni într-o călătorie fără ţintă în adâncurile spaţiului. Prin modul în care comportamentele tot mai haotice ale pasagerilor tind să ia loc odată cu trcerea timpului, filmul surpinde aceeaşi degradare a naturii umane care poate avea loc atunci când condiţiile minime pentru o viaţă decentă nu sunt asigurate.
Citeşte şi:
”Joker” este cel mai bun film al anului 2019 în topul IMDB
Cele mai bune filme ale anului 2019
Inamicul lui James Bond în viitorul film din serie ar fi un ecologist